Am fost la stomatolog de curand si pentru a-mi vindeca durerea de masea m-a anesteziat si mi-a omorat nervul iar durerea a disparut. Pentru durere sentimentala ce anestezie se aplica?  Carui medic ma adresez si ce trebuie omorat sa dispara durerea? Sa nu ma mai simt coplesita de aceasta cocoasa pe care o port zilnic. Ma simt ca Alex nostalgica dupa Kiki, asternand mii de ganduri amestecate cu sentimente irelevante din iubirea ei bolnava. Nu imi pot gasii o explicatie la obsesia mea pentru aceasta carte…

“ Ei, Kiki in prima zi cand te-am cunoscut, mi se facuse frica sa nu te dezamagesc. Ma temeam ca nu voi fi la inaltimea asteptarilor, ca nu voi putea tine pasul cu picioarele tale de miriapod, grabite sa graviteze in zeci de mii de directii deodata. Ne-am pus in fund una langa alta, sprijinite de peretele alb, si ai inceput sa-mi povestesti ce visasei cu o seara inainte. M-ai mintit ca ma visasei chiar pe mine si eu, ca o bleaga, te-am crezut imediat. Am tras impreuna concluzia ca eram predestinate (nu a fost chiar asta cuvantul, dar, ma rog, cam pe-acolo bateam), drept care am hotarat sa semnam un legamant, am hotarat ca trebuia sa ne unim pe viata (viata, un fel de-a spune, caci eram convinse ca vom trai etern). Am scrijelit cateva propozitii pe perete, sub care ne-am trecut numele. Nu stiu cum s-a intamplat, dar, intre timp, numele meu s-a sters, in vreme ce si azi se mai poate descifra, daca racai putin cu varful unghiei, Kiki, ortografiat imprecis. Mama mi-a spus, la putina vreme dupa ce te-ai strecurat pe usa de la intrare a camerei mele, ca nu te voi mai revedea, dar ca exista mereu sperante. Da, chiar asa mi-a zis, senina, de parca eu n-as fi stiut ca treaba asta cu speranta nu era decat o gogoasa umflata. In seara aia, am udat perna pana la ultimul fulgulet si am jurat in plus sa nu ma indragostesc niciodata. Nu stiu ce insemna pe atunci iubirea pentru mine, poate ceva asemanator unui tort de portocale sau unei Coca-Cola intr-o zi torida de vara, in fine, era asemanatoare intru catva vacantelor mele la mare, mici timpi extraterestrii, carora nu le supravietuiau decat priceputii intr-ale lancezelli, cei pe care imi place sa-i numesc in gand vacantieri…”

paragraf din capitolul trei din Legaturi bolnavicioase

Primita de la Numa` de Bine.

Care este ultima carte pe care ai citit-o?

Vreau sa fiu V.I.P de Lauren Weisberger. Povestea o are in centru pe Bette, o functionara intr-o banca oarecare care renunta la slujba ei plictisitoare pentru a se angaja la o celebra firma de P.R. din New York. Schimbarea aceasta brusca a stilului de viata o poarta pe eroina intr-o serie de situatii interesante. Mi-a placut sa ma transpun in pielea personajului cu fiecare rand citit.

Daca ai putea fi un personaj dintr-o carte, ce personaj ai fi si de ce?

Alice  din Alice in Tara Minunilor.  A fost printre primele carti citite, am primit-o drept premiu in una din primele clase de generala.  Alice este o fetita curajoasa care descopera o lume magica locuita de personaje fascinante, probabil am pastrat intr-un colt al personalitatii mele si aceasta parte a copilului Eu care crede in fantastic.

Care este cel mai frumos film pe care l-ai vazut pana acum?

Titanic. Am citit si cartea despre acest vapor ajuns legenda si consider ca James Cameron a reusit sa transpuna foarte bine atat povestea reala cat si designul si decorurile, iar povestea de dragoste dintre cei doi tineri veniti din clase sociale diferite este un plus care se completeaza foarte bine.

Daca te-ai putea intalnii cu un scriitor, ce scriitor ai alege?

Andrei Ruse autorul lui Soni. Are un stil total unic si fascinant, sunt convinsa ca i-as sorbii fiecare cuvant.

Care e melodia ta preferata, cea pe care  o asculti fara sa te saturi de ea?

Am multe melodii pe care le pot asculta la nesfarsit, depinde de starea mea de spirit si de perioada prin care trec. In perioada asta ma simt un pic ratacita in propria-mi personalitate si  ascult des  In my secret life varianta cantata de Katie Melua, imi place la nebuniie timbrul vocal.

Unde ai locui un an, departe de acasa?

Noua Zeelanda imi suna bine.

Când citeşti, pentru a marca locul unde ai rămas, foloseşti semn de carte sau îndoi pagina? Şi ce fel de semn de carte?

De obicei semnele de carte primite o data cu aceastea, bilete de tren sau cartele de metrou.

Ai primit în ultima perioadă cărţi cadou? Şi dacă da, care?

Primeam in perioada scolii de la ai mei insa in ultimul timp nu am primit ci doar am imprumutat de la prieteni. De exemplu am imprumutat de curand cartea Mihaelei Radulescu Despre locuri simple deoarece mi s-a spus ca e buna. Eu, insa m-am plictisit dupa primele capitole, este o carte mult prea banala.

Iti place sa recitesti unele carti?

Nu. De regula citesc carti de autoeducare si pot asimila informatia de la prima lectura nu este nevoie de recitit.

Care crezi ca este cartea care ar trebui impusa tuturor ca “lectura obligatorie”?

Nu cred ca ar trebui impusa o anume carte ci cred ca ar trebui impus cititul de carti.

Care este locul preferat pentru lectura?

Nu am un loc preferat, imi place sa imi umplu timpul inutil cu cititul, ca de exemplu: in metrou, in tren, uneori la munca.

Care sunt motivele care te determina sa alegi o carte pe care sa o citesti?

De obicei primesc recomandari de la prieteni sau imi pierd timpul la Diverta cautand ceva pe gustul meu. In principiu cartea respectiva trebuie sa aibe un subiect care sa prezinte interes.

Merge mai departe la cine doreste.

O dată cu valul de căldură năpustit asupra oraşului, locuitorii lui au ocazia de a etala care mai de care în ţinute disgraţioase. “Podiumul” este ocupat de supraponderale în maieuri masura S inscripţionate cu texte gen “babe” şi “sexy” şi bineînţeles nelipsiţii colanţi. M-am săturat de astfel de specimene; de cocalarii burtoşi care îşî arată şuncile în tricouri plasă şi idioţi cu ochelari de soare în metrou. Cat de narcisist poate fi un om sa poarte aşa ceva pe stradă (a se vedea în poză)? Îmi doresc să ia foc fabrica ce confecţioneaza astfel de dezastre.

Să le interzică cineva!